În această postare pe blog, vom analiza mai îndeaproape conceptul de ubicuitate și problemele sociale pe care le ridică.
Ce este Ubiquitous Computing? Origini și realitate
În zilele noastre, termenul „omnipresent” este frecvent întâlnit în ziare și la televizor. Odată cu adoptarea pe scară largă a smartphone-urilor – care ne permit să accesăm internetul și să facem schimb de informații oricând și oriunde – conceptul de informatică omniprezentă, perceput odinioară ca o discuție vagă despre viitor, a devenit familiar chiar și publicului larg.
„Ubiquitous” (u-bi-qui-to-us) înseamnă „existând peste tot, în orice moment” și se referă la un mediu în care utilizatorii pot accesa liber o rețea, indiferent de locație, fără a fi conștienți de prezența computerului sau a rețelei în sine. Acest concept își are originea în ideea de „computerele viitorului” propusă de Mark D. Weiser în 1991; acesta a prezis că computerele viitorului se vor integra în mod natural în viața de zi cu zi fără ca utilizatorii să fie conștienți de prezența lor.
Inițial, a fost conceput pur și simplu ca o simplă rețea de calcul dispersată în spațiul fizic, dar pe măsură ce convergența digitală a progresat, conceptul s-a extins pentru a include rețele omniprezente combinate cu tehnologii IT, cum ar fi internetul integrat prin cablu și wireless, convergența mobilă și RFID.
Când ne imaginăm o societate viitoare avansată și omniprezentă, ne vin în minte scenarii surprinzător de realiste. Când te trezești dimineața, un senzor de pat îți verifică temperatura corpului, pulsul și tensiunea arterială în timp ce dormi și transmite datele către un spital; când stai pe un scaun, acesta îți recunoaște tipul de corp și se adaptează la postura optimă. Mașina ta te-ar putea ghida în timp real pe cel mai bun traseu către destinație, iar frigiderul tău ar putea identifica ingredientele rămase și ar putea comanda automat mai multe înainte de cină. Scene pe care le vedeam doar în filme devin treptat realitate.
Partea întunecată a tehnologiei omniprezente: intimitate, alienare și dependență
Totuși, este discutabil dacă o astfel de comoditate va duce întotdeauna la o societate ideală. Îmi vine în minte o amintire din copilărie. Învățătoarea mea, ca și cum ar fi văzut prin acțiunile elevilor cu ajutorul vederii cu raze X, spunea: „Știu ce faceți acasă”, iar aceste cuvinte lăsau impresia tulburătoare că supravegherea invizibilă ar putea controla o societate. O societate omniprezentă are potențialul de a transforma o astfel de neliniște în realitate.
Prima problemă o reprezintă scurgerile de date personale și încălcările drepturilor omului. Construirea unui mediu omniprezent necesită colectarea datelor utilizatorilor. Când faceți cumpărături, se păstrează înregistrări ale momentului, locului și modului în care ați plătit, iar analiza acestor date dezvăluie preferințele dvs. de consum. Bazele de date ale consumatorilor acumulate prin data mining duc la marketing direcționat, iar utilizatorii se pot afla într-o situație în care informațiile lor personale - fără știrea lor - devin materia primă pentru „strategia direcționată” a altcuiva.
Acasă, dispozitivele conectate prin intermediul rețelelor de domiciliu generează cantități mari de date. Deși este convenabil să ai un ecran de frigider care să afișeze o listă de cumpărături, date de expirare și rețete recomandate, dacă aceste informații sunt încărcate pe internet sau serverul de acasă este compromis, fiecare mișcare făcută în interiorul casei ar putea fi expusă. Pe străzi, camerele CCTV fără personal surprind oamenii în timp real, iar în mașini, cutiile negre instalate pentru a înregistra accidentele înregistrează locația și datele comportamentale. Această realitate a „caselor, străzilor și mașinilor fără secrete” reprezintă o amenințare serioasă la adresa vieții private.
A doua problemă este că omniprezența ar putea crea o nouă clasă de persoane marginalizate. Nu toată lumea are acces la același nivel de echipamente și servicii. Persoanele cu dizabilități, persoanele în vârstă și persoanele cu venituri mici întâmpină dificultăți în a se bucura de beneficiile serviciilor de ultimă generație din cauza constrângerilor fizice și economice. Pe măsură ce tot mai multe servicii - cum ar fi IPTV, dispozitivele portabile și telematica - inundă piața, decalajul digital dintre „cei care și le pot permite” și „cei care nu” s-ar putea adânci și mai mult.
Să luăm în considerare un exemplu simplu. Unii oameni pot cumpăra hainele pe care le poartă o celebritate direct de pe ecranul televizorului; alții caută online pentru a le cumpăra; alții merg personal din magazin în magazin; și apoi există cei care nu își permit să le cumpere deloc. Nu putem să nu ne întrebăm din nou dacă tehnologia omniprezentă este o forță pentru beneficiul universal sau o sursă de noi inegalități.
A treia problemă este dependența tot mai mare de mașini și vulnerabilitatea rezultată. Un stil de viață în care totul este ajustat automat pentru a se potrivi utilizatorului este extrem de convenabil, dar dacă apare o eroare de sistem, consecințele pot fi catastrofale. De exemplu, odată ce oamenii se obișnuiesc cu un mediu în care temperatura, umiditatea și iluminatul sunt gestionate automat prin intermediul unei rețele de domiciliu, capacitatea lor de a răspunde la defecțiunile sistemului slăbește, ceea ce poate duce la probleme de sănătate sau siguranță. Oamenii riscă să devină, fără să știe, vulnerabili la schimbări externe, la fel ca „plantele într-o seră”.
În acest sens, mediul omniprezent este adesea comparat cu un Panopticon electronic modern. Panopticonul, conceput de Bentham în secolul al XVIII-lea, a fost un model de supraveghere menit să-i facă pe deținuți să internalizeze disciplina pe cont propriu, printr-o structură în care nu puteau spune dacă era prezent un observator central. Oferind posibilitatea de a fi monitorizați și de a-i monitoriza pe ceilalți oricând și oriunde, mediul omniprezent lasă deschis potențialul de a controla comportamentul individual sau pentru cei aflați la putere de a abuza de instrumentele de supraveghere. În acest sens, amenințarea „Big Brother” nu este nicidecum o simplă science fiction.
În cele din urmă, dacă cei care dezvoltă și implementează tehnologia omniprezentă – împreună cu factorii de decizie politică – subliniază doar beneficiile tehnologiei, neglijând în același timp să se pregătească pentru umbrele care pândesc în spatele ei, omenirea s-ar putea confrunta cu o nenorocire și mai mare. Într-un mediu omniprezent, toată lumea ține practic sabia supravegherii în mână, iar dacă această sabie devine o armă care încalcă drepturile omului sau un instrument care îi protejează depinde de modul în care alegem să o modelăm și să o instituționalizăm.
Având în vedere ritmul progresului tehnologic și al dezvoltării infrastructurii, este foarte probabil ca multe elemente ale unui mediu omniprezent să devină realitate în următoarele câteva decenii. Prin urmare, este necesară o discuție socială atentă și pe termen lung pentru a determina măsura în care această tehnologie ar trebui adoptată și domeniul de aplicare în care ar trebui restricționată și reglementată. Prioritatea principală este atingerea unui consens social care să garanteze drepturi minime ale omului și confidențialitate înainte de implementare.
