În această postare pe blog, voi examina caracteristicile costumelor egiptene antice așa cum sunt descrise în filmul de animație „Prințul Egiptului”, modurile în care sunt portretizate și semnificația lor din perspectiva istoriei costumelor.

Filmul și trecutul meu personal

Am fost introdusă pentru prima dată în lumea civilizației egiptene în școala elementară, iar interesul mi-a reaprins prin intermediul unui curs de „Istoria costumului occidental” pe care l-am urmat la facultate. Dorind să văd mai viu îmbrăcămintea Egiptului antic – pe care anterior o văzusem doar în cărți și ilustrații, am căutat un film și am sfârșit prin a revedea filmul de animație „Prințul Egiptului”, care îmi lăsase o impresie profundă cu ani în urmă. Deși era un film de animație pentru copii, reprezentarea hainelor – care reflecta contextul istoric și sociocultural – părea mult mai precisă decât mă așteptam; prin urmare, acest articol este o recenzie care se concentrează pe aceste reprezentări din perspectiva istoriei costumului.

O scurtă sinopsis și interesul pentru costume

Filmul se petrece într-o epocă în care faraonul Egiptului a ordonat uciderea tuturor bebelușilor băieți evrei. Protagonistul, Moise, este pus într-un coș de mama sa și lăsat în derivă pe Nil în copilărie; mai târziu este descoperit de regină și crescut ca prinț în palat. După ce află că este evreu, Moise, după o perioadă de tulburări, părăsește Egiptul pentru a se alătura poporului evreu, iar din acel moment, conflictul dintre oamenii de rând și clasa conducătoare se intensifică. Deși filmul conține multe teme religioase, am fost, în mod firesc, mai atent la îmbrăcămintea și accesoriile personajelor.

Îmbrăcămintea muncitorilor: șoldurile și distincțiile de clasă

La începutul filmului, într-o scenă în care supraveghetorul (un personaj care joacă rolul unui supervizor) îi supraveghează pe muncitori în timp ce aceștia lucrează sub soarele arzător al deșertului, apare pentru prima dată șalul (o bucată dreptunghiulară de pânză înfășurată în jurul taliei). Șalul era cea mai simplă formă de îmbrăcăminte în Egiptul antic și era purtat în principal în timpul muncii sau al altor situații active fizic. Filmul a descris această formă de bază diferit în funcție de clasa socială: în timp ce muncitorii purtau versiuni scurte care ajungeau deasupra genunchilor, personajul care îl reprezenta pe supraveghetor purta un șal care se întindea mult sub genunchi, subliniind diferența de statut.
În Egiptul antic, materialul textil era o resursă rară, iar cu cât statutul social al unei persoane era mai ridicat, cu atât era mai mult material și cu atât hainele puteau fi purtate mai lungi; astfel, exista obiceiul de a-și dezvălui statutul prin lungimea și amploarea hainei, chiar dacă forma de bază rămânea aceeași. Reprezentarea hainelor în film reflectă acest punct de vedere relativ fidel, vizualizând ierarhia socială strictă prin nimic mai mult decât diferențele de lungime ale fustelor simple cu talie.

Îmbrăcăminte și accesorii regale

Îmbrăcămintea regelui și a reginei este distinct diferită de cea a oamenilor de rând. În film, regina poartă o rochie lungă, fără bretele - o „rochie teacă” - împodobită cu bijuterii și mărgele pentru a-și etala clasa și bogăția. Regele poartă în principal un tip de mantie (haik) care simbolizează autoritatea și își înfășoară talia cu un ornament similar unui shendot pentru a-și indica statutul. Acest stil prezintă multe asemănări cu artefactele antice.
Bijuteriile nu serveau doar ca o simplă decorațiune, ci aveau și o semnificație magică; în film, decorațiunile de pe coroană, diademă și reprezentarea uraeusului (cobrei) au fost recreate prin împrumutarea acestor simboluri originale. Ureausul reginei simbolizează „femeia care se ridică”, în timp ce motivul șoimului regelui este un simbol tradițional al vitejiei și autorității. În plus, filmul prezintă în mod eficient modul în care regele și prinții își rad capul sau poartă peruci și cum faraonul poartă o barbă falsă pentru a transmite autoritate și maturitate.

Machiaj și aspect fizic

Un aspect deosebit de frapant al filmului a fost reprezentarea machiajului. În realitate, egiptenii antici își aplicau machiaj asemănător kohl-ului de-a lungul marginii interioare a ochilor pentru a-i proteja de lumina intensă a soarelui și a preveni bolile oculare; filmul folosește în mod similar un stil similar de eyeliner pentru a accentua ochii personajelor, surprinzând eficient atmosfera perioadei. Acest lucru transmite în mod eficient faptul că un astfel de machiaj nu era doar un dispozitiv estetic, ci un element practic înrădăcinat în modul lor de viață și în mediul înconjurător.

Limitele animației și realizările acesteia

Datorită naturii animației ca mediu de exprimare, filmul are limitări în ceea ce privește reprezentarea texturii materialelor, a ridurilor fine și a draperiilor. De exemplu, șalurile purtate de muncitori și de regizor erau probabil confecționate în principal din in respirabil în realitate, în timp ce rochia teacă a reginei era probabil confecționată din in sau lână groasă sau voluminoasă pentru a surprinde ridurile și volumul. În timp ce șalurile claselor superioare erau lungi, voluminoase și puternic plisate, cele ale claselor inferioare erau simple și scurte; este dificil pentru animație să reproducă perfect aceste diferențe tridimensionale și texturale.
Cu toate acestea, având în vedere scopul său de film de animație pentru copii, filmul a transmis caracteristicile epocii mai clar și intuitiv decât se aștepta. Deși texturile detaliate și senzația tactilă a materialelor au fost omise, este lăudabil faptul că filmul a permis publicului să discearnă imediat statutul și rolurile sociale prin elemente cheie precum forma, lungimea, ornamentele și simbolurile.

Valoarea filmului ca o extensie a studiilor de istorie a costumelor

Revizionarea filmului, cu ajutorul cunoștințelor dobândite în timpul orelor și al manualelor, mi-a permis să descopăr detalii pe care le-aș fi ratat dacă m-aș fi bazat exclusiv pe cărți sau fotografii cu artefacte. Fiind un mediu care reinterpretează materialele istorice dintr-o perspectivă modernă, filmul servește drept referință valoroasă pentru cei care studiază istoria costumelor.
Din perspectiva cuiva care studiază designul vestimentar, istoria costumelor este o cunoaștere esențială pentru reinterpretarea limbajului de design al trecutului în designuri contemporane. Prin urmare, procesul de interacțiune frecventă, comparare și analiză nu doar a cărților și materialelor istorice, ci și a mass-media, cum ar fi filmele, lărgește atât sensibilitatea în materie de design, cât și înțelegerea istorică.